2012
Incepem prin a înțelege ce înseamnă aici conștiința, căci fiecare dintre noi are o viziune și-o simțire proprie despre acest termen.
Când vorbim despre Conștiință o asociez Cunoașterii de sine, referindu-mă la momentul în care ești conștient de ceea ce faci și cum acționezi în funcție de conștiință, adică alăturându-te ție însuți.
Nu e sigur că operând în acest mod, faci alegerea potrivită sau că tu ești cel potrivit dar ești tu însuți.
Nu trebuie să dai legi Conștiinței, pentru că unicul scop pe care îl are este acela de a pune în practică ceea ce sugerează Instinctul. Aici se naște o mare întrebare: poate Instinctul să sugereze ceea ce nu e drept? Nu.
Insă trebuie să evaluăm dreptatea sau nedreptatea pe bază energetică și nu practică.
Când vorbim de Conștiință nu trebuie să ne gândim la Conștiința socială, cu reguli care ne sunt impuse și comportamente pe care societatea le sugerează, ci trebuie să ne gândim la Conștiință ca la ceva absolut individual.
Salvați “regulile” universale ( iubește-te, iubește-ți semenul și nu fă altora ceea ce nu vrei sa ți se facă ție), restul este obicei specific unei societăți determinate.
Există reguli pe care și le face un grup și pe care alții le ignoră, de aceea spunem că o regulă valabilă pentru toți este doar următoarea: a se iubi și a nu face rău altora.
Conștiința conține deja în ea acest angajament, deci nu va sugera niciodată ceea ce poate face rău sau să acționeze împotriva altora. Conștiința nu are regulile societății sau religiilor și mai ales nu are convenții.
Să acționezi pentru extinderea Conștiinței duce la deținerea clară a conceptului că trebuie să acționăm ascultându-ne Instinctul, pentru că e unicul care ne poate ghida; printre altele, în evaluarea rezultatului acțiunilor noastre, trebuie să acordăm atenție stării noastre sufletești: dacă ne simțim în pace, senini, relaxați, este pentru că am făcut ceea ce Instinctul ne-a sugerat să facem.
Viceversa, dacă avem o Conștiință care nu e încă obișnuită cu vibrația divinului și se supune mult convențiilor, regulilor pe care societatea ori religiile o impun, rezultatul va fi evaluat numai din punct de vedere material, practic și nu din punct de vedere energetic.
Pentru extinderea Conștiinței, nu trebuie folosită Mintea.
Si atunci cum se face?
Când îmi analizez comportamentul, în mod clar îl analizez cu Mintea și pentru că nu pot s-o fac în alt mod, dar răspunsul nu poate fi decât energetic.
Ce înseamnă aceasta?
Inseamnă că în întâmpinarea comportamentului meu, a modului meu de acțiune, trebuie să întâlnesc seninătatea, pacea interioară.
Este acesta semnul la care am acționat bine și, normal că Mintea nu poate să-mi spună, ci doar starea de spirit pe care o trăiesc.
Si invers, când am acționat în mod corect, urmând regulile societății sau avantajul momentului, simt înăuntrul meu o neplăcere, un sens de nemulțumire, un “ceva” ce nu mă face senină, înseamnă că nu am acționat bine.
Am acționat pur și simplu pe baza a ceea ce Mintea îmi sugera și a ceea ce interesul momentului mă împingea să fac, dar nu era calea pe care Energia vroia ca eu să o parcurg. Un alt aspect paralel, la fel de important de altfel, este că trebuie să ne analizăm cu o mare Dragoste de către noi înșine.
Neutilizând această Dragoste ne va fi frică să ne cunoaștem, frică ce rezultă din acțiunile noastre și vom căuta să mistificăm ceea ce am înțeles pentru a nu ne face rău (din momentul în care ne judecăm pe noi înșine).
Incercând în schimb să înțelegem și să analizăm rezultatele cu Dragoste, curajul de a observa unde avem lipsuri, în ce împrejurări am fi putut acționa în alt mod și unde în schimb, suntem mulțumiți de noi înșine.
Utilizând Dragostea reușim să mergem chiar în unghiurile întunecate din noi înșine, acelea pe care în mod normal căutăm să le ținem ascunse.
Aceasta face ca Dragostea să pătrundă în comportamentele noastre, atunci noi lăsăm spațiu liber Instinctului, Energiei care ne ghidează și nu trebuie să ne minunăm dacă o situație ne duce să acționăm într-un anumit mod iar într-o altă situație care pare similară, ne împinge să acționăm în mod divers.
Aceasta se întâmplă deoarece Energia știe că în prima situație comportamentul nostru trebuie să fie acela pentru că altfel nu vom fi în gradul de a susține reultatul, în timp ce în al doilea caz ne împinge să acționăm în mod aproape opus pentru că astfel se obține un rezultat care totuși ne servește și pe care suntem capabili să-l acceptăm.
Toate acestea ne fac să înțelegem cum, analizându-ne viața și gândurile, trebuie să fim extrem de atenți, nu critici, dar precauți.
Este clar că obiectivitatea e aceea a momentului în care se începe observarea situației, și nu poate să fie obiectivitatea primei zile sau a uneia de după prima zi. Ne vom da seama atunci că modul nostru de a vedea situațiile și de a le analiza se schimbă, și aceasta nu pentru că noi o vrem, dar pentru că există în noi impulsul schimbării, al Evoluției.
Ceea ce am făcut în trecut, acționând într-un anumit mod nu e greșit, era pur și simplu acela care îl puteam face în acel moment, în baza Conștiinței de atunci.
De-a lungul acelei experiențe, pe care în viitor o vom putea considera greșită sau absurdă, am învățat totuși ceva, și când Viața ne repropune o situație similară noi acționăm în cu totul alt mod pentru că suntem capabili să o facem.
Totuși aceasta nu poate să ne ducă la învinuire dacă în precedență am acționat divers pentru că atunci nu am fost în gradul de a acționa în alt mod.
In rest, dacă am fi acționat prima dată ca și a doua oară, nu am fi fost în gradul nici de a înțelege, nici de a susține rezultatul.
Ca să ne întoarcem la extinderea Conștiinței, putem deci să spunem că nu trebuie să căutăm o metodă, un sistem, ci trebuie doar să ne încredem în Instinct, în Evoluție, în Forța vitală, cu conștiința că tot ceea ce facem trebuie să fie amprenta îmbunătățirii noastre.
Nu Mintea e cea care sugerează un comportament, ci e Instinctul nostru care ne face să înțelegem în fața evenimentelor ceea ce e mai potrivit pentru noi.
Ceea ce trece prin Minte angajează o vibrație pământească și deci lasă un pic pe dinafară Instinctul.
Dar Instinctul trebuie să fie ascultat, și chiar dacă, după aceea, acțiunea noastră devine concretă, pământească, se îndeplinește pentru a satisface ceea ce Instinctul a cerut.
Instinctul nu se simte când Mintea face zgomot, este în stare de confuzie, continua să gândească, să programeze, să acuze.
Trebuie deci să ne facem mici, să facem Liniște și apoi Instinctul va fi simțit.
Este utilă exersarea Liniștii pentru că în această stare de spirit noi ascultăm partea cea mai profundă din noi înșine care ne sugerează calea de parcurs.