Când fiinţa umană intră în rezonanţă cu un fenomen cosmic precum eclipsa, luna nouă, echinocţiul, se pregăteşte să schimbe ceva din starea sa energetică.
Cine nu intră în rezonanţă vine “atins” de Forţele stârnite de eveniment, dar chiar şi această “atingere” aduce modificări care vor funcţiona ca un buldozer pentru viitoare achiziţii energetice.
In schimb cine intră în rezonanţă şi trăieşte evenimentul cu Conştiinţă, fără superstiţie dar conştient că ceea ce se întâmplă sus se întâmplă şi jos (Ermete Trismegisto), stârpeşte în sine o schimbare urgentă.
Să fim conştienţi de eveniment şi să ne pregătim să-l trăim ca o oportunitate pe care o oferă Viaţa, el induce o deschidere energetică semnificativă şi permite Forţelor care se eliberează prin eveniment, să “accidenteze” individul până la cea mai ascunsă celulă.
Rezultatul este simţit fără urmă de dubiu, pentru că Forţele potente care acţionează asupra individului stimulează Energia până la amplificarea ei şi până la “expunerea” părţii pozitive lăsând în tăcere partea negativă.
Iată deci că atingând capacitatea de a se îndrepta spre celălalt fără ură sau ciudă, se accentuează “voinţa” de colaborare, de interacţiune şi cu situaţiile altora fără să activezi şi modalităţile de apărare sugerate de Neîncrederea şi Frica de a fi copleşiţi.
Soarele se întunecă dar, se întoarce să strălucească ca şi înainte. Intunericul e doar o pauză, un interval de timp.
Odată cu întoarcerea la “normalitate”, totul se stabilizează, dar Lumina, din nou patroana domeniului- e mai puternică, mai pătrunzătoare decât înainte pentru că noi am intrat în rezonanţa evenimentului.
Frica întunericului face în aşa fel ca întoarcerea Luminii să fie apreciată mai mult, chiar dacă pentru noi este vorba de un mecanism depăşit, dar nu pentru asta putem să ne scuzăm că rămânem uimiţi, ci pentru că: în Cosmos totul este perfect.